- respínge
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserãm; part. respíns
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
respínge
Look at other dictionaries:
respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… … Dicționar Român
recuza — RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RECUZÁ vb.… … Dicționar Român
respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
respingător — RESPINGĂTÓR, OÁRE, respingători, oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ♢ Pompă aspiratoare respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălţime prin presiunea… … Dicționar Român
refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva … Dicționar Român
repudia — REPUDIÁ, repudiez, vb. I. tranz. A respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunţa la o moştenire sau la un legat. [pr.: di a ] – Din fr. répudier. Trimis de Iris,… … Dicționar Român
refula — REFULÁ, refulez, vb. I. tranz. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe, reprezentări, idei sau tendinţe neplăcute, care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. (tehn.) A deplasa sau a împinge, cu … Dicționar Român
antiistorism — ANTIISTORÍSM s.n. Concepţie istorică care respinge sau ignorează principiul istoric în analiza proceselor sau fenomenelor. – Anti + istorism. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antiistorísm s. n. (sil. ti is ) Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
ateism — ATEÍSM s.n. Negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi; concepţie care se bazează pe această negare. – Din fr. athéisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ateism ≠ deism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
contraargumenta — CONTRAARGUMENTÁ, contraargumentez, vb. I. tranz. A respinge ceva prin contraargumente. – Din contraargument. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 contraargumentá vb., ind. prez. 1 sg. contraargumentéz, 3 sg. şi pl … Dicționar Român
